Socul, simbol al binelui și al răului. Legendele și superstițiile din jurul aceste plante de leac. De ce lemnul de soc nu se pune niciodată pe foc

Legendele legate de soc sunt duale, planta fiind asociată atât cu binele, cât și cu răul. Un etnograf explică de ce este văzută planta astfel și ce legende sunt legate de ea.

Socul este una dinte plantele de care se leagă cele mai multe legende și mituri. Vechile popoare germanice credeau că în soc sălășluiește zeița vieții și a morții, numită Mama Soc. Druizii credeau că planta oferă protecție față de spiritele rele, dar în anumite condiții putea aduce răul, ghinionul. Dacă era plantat lângă o fântână, avea rol protector. Însă cine îl tăia, avea ghinion.

În Maramureș, credințele legate de soc păstrează această binaritate. Mai multe legende sunt puse pe seama acestui arbust, toate fiind axate pe această dualitate bine-rău. Una dintre frumoasele povești despre soc spune că după ce Dumnezeu a zămislit focul, Necuratul a folosit un băț de soc pentru a fura focul. Astfel, lemnul de soc este blestemat. De aceea, nici nu se pune pe foc niciodată.

„Conform legendei, focul zămislit de Dumnezeu a fost furat de Diavol, cu ajutorul unui băț de soc. De aceea, socul nu se pune pe foc, pentru că este lemnul Necuratului, cu care a furat el foc”, le spune conf. dr. Delia Anamaria Răchișan, studenților la etnografie, citând din Legendele Florei.

Socul, plantă benefică

O altă legendă arată că în trecut, când bătrânii satului mai știau descântece, aceștia povesteau că înainte vreme, descântatul era cunsocut doar de Diavol. Aceasta, de fapt, ar fi chiar invenția lui, fiind, de fapt, la origini o înșelătorie. Scaraoschi l-a învățat pe Aghiuță meșteșugul descântatului și l-a trimis printre oameni, să-i amăgească cu aceste descântece. Să le promită că îi va vindeca de boli și de rău. Însă Aghiuță îl avea de ucenic pe Soc, care își făcea milă de cei care apelau la descântece și îi vindeca. Asta însă i-a adus moartea.

„Într-o zi, Aghiuță a aflat despre faptele bune ale Socului și l-a ucis. Dumnezeu și Sfântul Petru, trecând pe lângă mormântul Socului, îl readuc la viață, însă sub o altă formă, sub chip de arbust”, mai spune etnografa. „Fii tufanul aducător de leacuri, ca și pe vremuri, răzbună-te necontenit pe cel care te-a omorât pe nedrept”, mai spune ea, citând frumoasa poveste a socului.

Legende legate de creștinism

O altă legendă are legătură cu Iuda, cunoscut în creștinism pentru că l-a vândut pe Iisus pentru 30 de arginți. Legenda spune că Iuda, după ce a trădat, a vrut să se spânzure de o creangă de soc,însă aceasta sa rupt. Iar Iuda a intrat în iad de viu. „Se crede că socul este un simbol dendromorf aflat sub incidența nefastului, deoarece Iuda, după ce l-a vândut pe Mântuitprul Iisus Hristos pe 30 de arginți, a vrut să se spânzure de o ramură de soc. Dar a căzut și a intrat de viu în iad”, mai arată ea.

Fetele de măritat, păcălite cu descântece ale Necuratului

În vechea credință a satului maramureșean se foloseau practici magice ce utilizau socul, practici menite să le aducă fetelor nemăritate un soț. Socul, ca parte din această recuzită, are un statut aparte. Asta pentru este invocat Necuratul, iar ele își vindeau, astfel, sufletul lui, fără să-și dea seama.

„Uneori, fetele cu status premarital, încercând să își aduc ursitul, crezând că apelează la magia albă, de fapt, apelează la magia neagră. Ele, prin intermediul descântecului, denumindu-l Vasoc/Mahoc/Nacu, îl invocă, de fapt, pe Necurat”, mai spune profesoara.

Menționând incantațiile fetelor de măritat pentru a-și aduce ursitul, etnograful Pamfil Bilțiu spune: „Ieși Văsoc din soc/ți-am adus pipă și foc/Să ne dai feciori în loc”. Sau „Ieși Mahoc din Soc/Să am și eu noroc”, mai arată el.

Socul, plantă cu multiple beneficii pentru sănătate

Florile de soc sunt utilizate de secole pentru remedii terapeutice. Cele mai cunsocute sunt contra tusei, sau contra vărsatului de vânt. Frunzele și florile de soc sint utilizate de secole pentru ameliorarea durerii, stimularea producției de urină sau inducerea transpirației. De asemenea, coaja de soc este utilizată ca diuretic și laxativ.

Fructele de soc sunt, însă, prea amare pentru a putea fi consumate ca atare, deși sunt foarte bigate în antioxidanți, vitamine și minerale. Pot fi însă utilizate gătite, sub formă de gem sau sucuri.